O sa povestesc acum ceva ce la prima vedere poate parea amuzant.In realitate e de-a dreptul neplacut.Este vorba despre toaletele publice care se muta de colo colo prin Bucuresti si pe care niciodata nu le prea gasesti.
Se intampla oricui sa aibe o nevoie speciala, mai ales daca sufera de o `I.T.U` la fel ca mine (infectie tartro-urinara) si sa nu gaseasca nici macar o toaleta.
Se mai poate intalni si o alta situatie in care, plimbandu-te linistit prin parcul de la Unirii si admirand fantanile arteziene care inca mai tzaraie apa pe ici pe colo sa fii nevoit sa iti pui mana la nas pentru ca te loveste frontal un miros de wc ``proaspat spalat``.
Poate parea un paradox insa mirosul lichidului de spalat toaletele este mai puternic si mai toxic decat cel care ar trebui sa fie in mod real.
Am inceput de la ideea ca astazi am avut nevoie de o toaleta de acest fel si nu am gasit.Acum cateva zile, orasul era plin de astfel de incaperi cu gauri negre, urat mirositoare care te fac sa zambesti doar dupa ce ai iesit din ele.
Ce este neplacut la ambele situatii e ca niciodata nu stii unde sunt amplasate.Cand ai nevoie de ele nu sunt iar cand vrei sa nu fie le gasesti la tot pasul.
Astazi am cautat zapacita in toata zona pe unde imi pierd veacul de obicei o toaleta publica unde sa imi fac nevoile de-a pururea firesti si am fost foarte dezamagita si nervoasa ca nu am gasit niciuna stiind ca, cu 2-3 zile in urma zeci de astfel de wc-uri zaceai mirosind in sir indian.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu