Aerul era din ce in ce mai putin, iar intunericul ma acopera cu o spaima ce imi patrunde cu usurinta in suflet.Apa era rece, ingrozitor de rece si obositoare,
Puterea e din ce in ce mai putina, ca si speranta ca as mai putea scapa cumva.
Imi doream acum sa nu ma mai opun chinului, ci sa ma las prada mortii, insa un crampei de speranta adanc infipt in suflet, s-a implinit, iar piciorul meu a atins pamant, nisipul salvator.
Am iesit impleticindu-ma cu totul din apa in care ma zbatusem un infinit si jumatate, iar sufletul meu a primit din nou putere, dorinta de viata, trupul a primit aerul atat de vital...
Mintea imi cauta acum o explicatie a ceea ce mi se intamplase, imi arata tot felul de imagini, c o defilare de poze disparate.Rememoram disperare, tipete, foc, fum, pierire...Iahtul pe care ne aflam doar eu si el, luase foc.
Eram nelinistita, suspinam in duet cu marea, priveam stelele printre lacrimi fierbinti, tremuram, nu stiam unde ma aflu si ce e de facut.
Imi plangeam salvatorul, singurul meu iubit care mi-a daruit viata lui in schimbul a...nimic.Mi-a dovedit ca iubirea lui era la fel de pura ca a mea.Il pierdusem...
Ma uitam in van si ii vedeam chipul, as fi vrut sa ma duc cu el alaturi de ingeri si stele, sa dansam impreuna pe cantecul marii, priviti de luna, dar el nu mai era.Jumatate din mine nu mai exista.
Bucati albe din iahtul nostru ma urmarisera si se izbeau acum zgomotos de coastele insulei pe care ma aflam numai eu.Singurul lucru ramas de la el era unica vesta de salvare de pe iaht, care acum ma ferea de frig.
Nu ma mai interesa nimic, nu imi veneau in minte decat ochii, zambetul si mangaierea lui.Dar toate acestea imi lipseau acum.
Niste raze plapande de soare, abia aparute, imi mangaiau privirea socata de lacrimi, trezindu-ma la realitatea care m-asurprins....placut!VISASEM!!!
Toata noaptea am crezut ca am naufragiat, mi-am visat disperarea ca pe o amica.
Acum, cand visul s-a terminat, sunt mult mai fericita si totusi nu inteleg cum am putut trai in vis, pentru ceva timp fara el, stiind ca in realitate nu as putea trai nici macar o clipa.
Alaturi de mine fiind, tinandu-ma strans in brate, purta pe buze numele meu.Amandoi suntem un singur suflet care va trai mereu si nu poate visa macar sa moara.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu