Elocutiunea vantului

M-am asezat in fata vantului.Cu voce grava, ca un pretor ce se pregatea sa-si etaleze pregatirea prin elocutiunea atat de specifica lui, imi explica cateva lucruri marunte:
-Ca cerul a devenit un mos hirsuit si ciuruit de molii gazoase, e numai vina voastra!Ca apele nu-si mai incap in calote e apanajul unei mentalitati murdare! (apoi domol..)Stii, eu sunt cel mai mare calator, dintotdeauna am fost.Dar acum nu-mi mai pot permite sa circul fiindca n-am viza si pentru ca nu pot schimba tornadele in euro.E doar vina voastra!
-Nu ne mai acuza, te rog, inceteaza! am tipat eu iesindu-mi din minti.Uitandu-ma in jur, m-am rusinat caci ochii aglomeratiei urbane erau atintiti asupra mea gata sa ma eticheteze drept nebuna.Doar vantul ma alina cu mangaieri pe obrajii inrositi.